Despre șosete și restul

– Vic, te culci acum?

– Ei, na. Tu știi câte am de făcut înainte de culcare? Eu nu pot să dorm dacă-i vreo lumină aprinsă sau vreun televizor pornit. Trebuie să fie pătura perfect întinsă pe pat, să-mi acopere picioarele, să am doar perna aia moale de spumă pe care nu-mi stă capul prea ridicat, să am șosete-n picioare că altfel îngheț, să fiu spălată pe față și pe dinți, să am pijamale în care să nu-mi fie prea cald sau prea frig, să mă dau cu cremă pe mâini că altfel le simt aspre, să am apă lângă mine, să nu am cabluri și aparatură să mă radieze în somn, cărți împrăștiate, lucruri dezordonate în jurul meu, să fie trasă draperia ca să nu-mi intre dimineața soarele-n ochi, să fie lăsat geamul deschis înainte de culcare, dar nu prea mult ca să se ducă toată căldura, să fie caloriferul pornit și dat pe 5, să fie pusă alarma, să fi citit măcar o poezie înainte de culcare, să, să, să fac n-șpe mii de lucruri. Tu vezi câte am de făcut înainte de culcare? Adică pot să adorm foarte ușor, dar apoi mă trezesc din somn pentru că am uitat să închid ușa de la intrare sau să-mi pun telefonul la încărcat sau mai știu eu ce.

– Grea e viața de artist, ziua vesel, noaptea…nu poți să dormi fără șosete, am înțeles.

– Aș scrie despre asta.

– Despre viața de artist?

– Nu, măi. Despre șosete și restul…

– A, păi, da, scrie.

– Bine, hai că vorbim după.

sosete

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *