Dacă n-aș fi ațipit…

Și iată-mă aici, în mijlocul patului, ascultând reggaeton antiguo/ piese-n spaniolă de-ale lui Romeo Santos bune de bachata. Mă uit la ceas, 23:19. Miercuri, 6 februarie…2019. Să-mi explice cineva cum de mă simt atât de obosită la ora asta. Scurtă recapitulare pentru picioarele care mă dor. Te-ai trezit devreme după ce te-ai culcat târziu, ai filmat pentru scurtmetraj în parcul Tineretului, a fost frig, ai înghețat, ai mers la facultate, ai repetat, ai fost la teatrul Excelsior, ai văzut Împăratul Muștelor, ai gătit, spălat, călcat…chiar nu vrei să iei o pauză și să…dormi, zic și eu? Ba da, aș vrea să dorm instant, dar când mă gândesc că acum doi ani pe vremea asta, la ora 23 eram deja în club și dansam bachata, iar acum o ascult din pat și dansez în vis…Nu vrei tu să dormi? Damn, am zis că citesc poezie în fiecare seară. Să mă țin de promisiune. Nu-i așa ușor, dar VAI a început Aventura- Obsesion. Cineva știe versurile pe de rost.

sleep

Poate aș fi dat și publish la aceste rânduri dacă n-aș fi ațipit. I-auzi ce zice Mihail, “actorii adevărați se culcă la ora 4 că până atunci citesc Stanislavski.” Mai sunt cinci minute până se face luni. E ora 23:55 și pentru încă cinci minute este ziua lui Victor Rebengiuc. Până se face luni, am să continui să tastez și să mănânc bake rolls. Dacă ar fi vreun snack care să-mi amintească de Constanța și școala generală, atunci eu votez pentru bake rolls cu pizza. Constat c-am scris despre mâncare, deci clar am nevoie de o gustare. Până încălzesc laptele pentru cereale e deja luni și a trecut și ziua lui Victor. Bine că am apucat să-i postez acel colaj pe Facebook. De ținut minte zile de naștere, nu prea țin, dar mă apucă cel mai des sub duș să mă gândesc Măi, ce zi e azi? O fi cumva ziua cuiva? Încep mai întâi cu rudele, apoi prietenii, profesorii…dau verificare și pe Facebook. Realizez că ce fac e practic pierdere de timp pentru că dacă stau să mă gândesc mai bine, puține sunt persoanele care știu exact când e ziua mea, la ce ora m-am născut sau care-mi sunt zodia și-ascendentul. Sincer acum, chiar și mie îmi ia mult să mă gândesc. Atunci? Mie de ce-mi pasă așa mult? Îmi pasă de prea multe lucruri. Ia să nu-mi mai pese. Mă transform în Bukowski. Văleu, dar cum mănâncă unii bake rolls cu usturoi? Asta chiar nu înțeleg. Ei, gusturile nu se discută. Nu discută nimeni aici, doar vorbesc/scriu de una singură. Vai, ce dor mi-a fost! Așa am vrut săptămâna asta să pot să mă așez și să-mi scriu. Și-am tot avut lucruri de făcut și n-am putut. Miercuri m-am enervat la repetiții, joi am repetat singuri, fără profe…mare dezorganizare, iar vineri stresul că sâmbătă-i examenul final la actorie, ah, duminică m-am trezit că am de spălat, dar nu se spală duminica…și tot am spălat. Să poți să scrii când ai tu chef chiar e o libertate de care nu-ți dai seama. Dar când treci prin emoții de examen, stres și frustrări, nu poți să iei brusc o pauză și să te-apuci să scrii. Mai întâi ai de terminat tot ce-ai început și abia după…Ei și când în sfârșit ai terminat cu toată treaba și poți să scrii…te ia somnul, ce să vezi.

Existe diverse grade de oboseală în cazul meu. Nivelul maxim la care am ajuns este: Am multe haine de spălat, dar îmi ia prea mult să le sortez pe alea albe, de negre, colorate, așa că le îndes pe toate în mașina de spălat, pun mai mult detergent, prea mult balsam și dau pe programul 8 pentru 50 de minute la 40 de grade (scriu de grade pentru că nu am găsit semnul cu cerculețul pentru grade; fie-s prea obosită, fie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *